14 Iulie 2015

Aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale în străinătate

 

Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere.

Aceasta directivă prevede instaurarea unui cadru general pentru:

Responsabilităţile statelor membre

Fiecare stat membru trebuie să desemneze unul sau mai multe puncte de contact naţionale pentru asistenţa medicală transfrontalieră. Aceste puncte de contact sunt relaţionate cu asociaţiile de pacienţi, cu furnizorii de asistenţă medicală şi cu asiguratorii serviciilor de sănătate. Aceştia au obligaţia de a oferi pacienţilor informaţii cu privire la drepturile lor în momentul în care aceştia decid să beneficieze de asistenţă medicală transfrontalieră, precum şi coordonatele altor puncte de contact din celelalte state membre.

Statul membru în care se efectuează tratamentul organizează şi furnizează asistenţa sanitară. Acesta asigură respectarea normelor de calitate şi de siguranţă cu ocazia prestării asistenţei, în special prin instituirea unor mecanisme de control. Asigură, de asemenea, protecţia datelor cu caracter personal şi egalitatea de tratament a pacienţilor care nu sunt resortisanţi de pe teritoriul său. Punctul de contact naţional din statul membru în care se efectuează tratamentul oferă pacienţilor informaţiile necesare.

În urma acordării asistenţei, statul membru de afiliere este responsabil cu rambursarea persoanei asigurate, cu condiţia ca tratamentul primit să fie prevăzut printre serviciile de sănătate rambursabile în legislaţia sa naţională.

Modalităţi de rambursare a asistenţei medicale transfrontaliere

Statul membru de afiliere trebuie să asigure rambursarea cheltuielilor contractate de o persoană asigurată care primeşte asistenţă medicală transfrontalieră, cu condiţia ca acea persoană să aibă dreptul la tipul respectiv de asistenţă. Suma rambursărilor este echivalentă cu cea care ar fi fost rambursată prin sistemul de asigurări sociale obligatorii, dacă asistenţa ar fi fost furnizată pe teritoriul propriu. Această sumă nu depăşeşte costul real al asistenţei medicale primite.

Statul membru de afiliere are posibilitatea de a rambursa cheltuielile conexe, şi anume cheltuielile cu cazarea sau cu deplasarea.

O persoană asigurată poate, de asemenea, să beneficieze de rambursări în cadrul prestărilor de servicii prin intermediul telemedicinei.

Pentru achitarea anumitor servicii de asistenţă medicală furnizate transfrontalier,statul de afiliere poate să prevadă un sistem de autorizare prealabilă pentru a preîntâmpina un risc de destabilizare a planificării şi/sau a finanţării sistemului său de sănătate şi trebuie să ofere sistematic această autorizare dacă pacientul are dreptul la asistenţa medicală respectivă şi dacă această asistenţă nu poate fi oferită pe teritoriul propriu într-un termen acceptabil din punct de vedere medical. În schimb, poate refuza să acorde această autorizare pacientului în cazuri foarte clar specificate.

Dacă un pacient solicită o autorizare prealabilă şi condiţiile sunt îndeplinite,autorizarea trebuie acordată în temeiul regulamentului referitor la coordonarea sistemelor de asigurări sociale, cu excepţia cazului în care pacientul solicită tratarea cererii în cadrul prezentei directive.

Procedurile administrative asociate acordării de asistenţă medicală trebuie să fie necesare şi proporţionale. Ele sunt instituite în mod transparent şi în termenele stabilite, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii. În tratarea administrativă a unei cereri de asistenţă medicală transfrontalieră, statele membre trebuie să ia în considerare în principal starea patologică specifică a pacientului, dar şi gradul de urgenţă şi circumstanţele particulare.

Statele membre sunt, de asemenea încurajate să colaboreze la tratamentul bolilor rare, graţie dezvoltării de mijloace de diagnostic şi tratament. Baza ORPHANET şi reţelele europene pot fi utilizate în această optică.

Sistemele sau serviciile de sănătate online permit, de asemenea, acordarea de asistenţă sanitară transfrontalieră. Prezenta directivă prevede instituirea unei reţele a autorităţilor naţionale responsabile cu „sănătatea online” în vederea consolidării continuităţii asistenţei şi a garantării accesului la asistenţă medicală de calitate.

În sfârşit, crearea unei reţele a autorităţilor sau a organelor responsabile cu evaluarea tehnologiilor în materie de sănătate va facilita cooperarea între autorităţile naţionale competente în acest domeniu.